Facebook te urmareste!

6 Iulie 2014 Lasă un comentariu

S-a dovedit stiintific ca celebra retea de socializare, Facebook, isi urmareste utilizatorii si le testeaza capacitatea intelectuala.

Cercetatorii nostrii care citesc in vartejul din WC spun ca nivelul de inteligenta de care este interesat Mark (creatorul Facebook) este aflat undeva sub nivelul pungilor de petrol aflate in Mozambic, si anume ultilizatorii care pun botul la postatile de genul „like pentru X, share pentru Y”.

Mark a declarat presei ca datorita acestor oameni populatia din Africa are acum de mancare, Justin Bieber nu s-a sinucis din dragoste iar Dumnezeu are de 3 ori mai multe like’uri decat populatia pamantului.

Alte persoane incantate sunt detinatorii de site’uri porno. Citez: „Datorita acestor oameni ne castigam noi painea. De cand am introdus optiunea *Like daca ti-a placut, share daca te-a rupt* afacerea noastra merge cum nu se poate mai bine. avem milioane de distribuiri de continut inregistrate in fiecare zi!”

Daca nu existau astfel de persoane sunt convins ca viata era mult mai primitiva, ei contribuie foarte mult la dezvoltare.

Asa ca te rog sa dau un like daca nu te simti vizat si un share daca nu esti imbracat in verde.

Anunțuri

Autocaracterizarea e o prostie!

29 Iunie 2014 Lasă un comentariu

Urasc tot ce tine de autocaracterizare si mai mult urasc ca ni se baga ideea de „uita-te mai intai la tine” de mici copii, pe bancile scolii. Toti citesc horoscopul, toti se lauda ca ii caracterizeaza ce scrie despre zodia lor, toti se inseala si toti sunt narcisisti oricat de modesti s-ar da.

 

NU exista autocaracterizare!!! Exista doar caracterizarea personalitatii care ti-ai dori sa o ai, personalitatea sculptata de regulile societatii si deformata de dorinta de integrare. Ca si falsa modestie, autocaracterizarea ramane o simpla minciuna, o oglinda deformata in care fiecare vede ceea ce el isi doreste.

 

Tu, om de rand… da, tu! Am tot dreptul sa te caracterizez sincer, poate chiar intr-o maniera acida, iar tu ai dreptul sa te superi atata timp cat parerea mea despre tine nu are nici o tangenta cu parerea ta fata sine, in fond esti ce faci nu cine pretinzi.

 

Imi place incantarea cu care reusesti sa te autocaracterizezi, este de-a dreptul caraghioasa. Nascut din Cupidon si Vaikunta, picat din Olimp, luptator prin Tartar, cimpanzeu autentic. Plin de tine mai ceva ca un american constipat iti etalezi ego’ul nesuferit in orice colt posibil fara sa-ti dai seama ca in ochii altora Narcis este un personaj demn de invidiat in comparatie cu tine.

 

 

Haina il face pe om?

23 Mai 2014 Lasă un comentariu

„Haina il face pe om” e o expresie pe care o stiu de mic copil iar multi oameni au incercat sa imi arate ca ea exprima un adevar insa nimeni nu a gasit o cale logica sau bine argumentata pentru a dovedi asta.

De la inceput mi s-a parut o afirmatie cu o baza nefondata si chiar o ipocrizie fata de omul care indrazneste sa fie diferit.

Odata cu anii mi s-a schimat si mentalitatea, judecata si modul de a privi lucrurile in ansamblu. Dupa tot acest timp am ajuns la concluzia ca in orice context s-ar afla expresia sau in orice fel ar fi intoarsa este tot o prostie care este inteleasa gresit de multa lume. Banuiala mea s-a transformat in certitudine.

Pe scurt: expresia a fost prost enuntata de la inceput si tot la fel de proasta a fost si omterpretarea. „Haina il face pe om” este o absurditate din toate punctele de vedere. Indiferent daca vorbim de sensul direct sau de sensul metaforic al expresiei ea ramane la fel de absurda. Omul nu poate fi caracterizat nici de haine (stilul vestimentar) nici de aspect si nici de limbaj. Faptele caracterizeaza omul! Urmele care le lasa in societate formeaza o poteca ce dovedeste intradevar caracterul omului.

„Haina il face pe om” e o fudulie si tind sa cred ca cei mai interesanti oameni ai societatii sunt complet dezbracati si isi permit sa guste din libertatea de exprimare. Imbracati-va voi la costum ca respectul meu tot nu il veti castiga daca nu aveti un jurnal gros plin cu lucruri marete.

What if…

15 Mai 2014 Lasă un comentariu

Stateam si ma gandeam intr-o zi, ce-ar fi daca arhi-cunoscutul Dumnezeu, simbolul binelui, al sperantei si al fericirii este defapt personajul negativ iar Satan este personajul pozitiv?

 

Ne-am obisnuit ca in fiecare poveste in care apare lupta dintre bine si rau invingator sa fie binele intotdeauna. Daca nu e chiar asa?

 

M-am pus „in pielea” personajului negativ. Personaj ce nu are respect de sine, nu se fereste de degradare si ar da orice are pentru a-si indeplinii scopurile. Sa manipulezi o gloata de nestiutori e floare la ureche, tot ce trebuie sa faci este sa ii convingi sa aiba incredere in tine, nu? Pai si cum faci asta? Treaba e relativ usoara: intai le povestesti cat in mare si-n stele cat esti tu de tare si puternic iar apoi te aliezi cu ei. Le dai ceea ce isi doresc si ii minti frumos cu vise, iar pentru tot ce au realizat ei singuri ii convingi ca numai prin vointa si ajutorul tau s-a putut infaptui. O astfel de reteta nu are cum da gres. Odata convinse victimele sa-ti faca pe plac vor trebui sa se supuna unor reguli pentru a fi sigur ca nu esti parasit, nu? Aici impusti doi iepuri: ii sperii in asa fel incat sa nu aiba curaj sa fuga de tine si in acelasi timp le impui gandul ca oponentul tau este cineva incredibil de rau si periculos astfel scazandu-i sansele de a deveni credibil in ochii victimelor.

 

Gasirea unui raspuns care sa infirme aceasta teorie mi-a dat batai de cap si inca nu l-am gasit pana acum. Ar putea fi adevarata, ar putea sa nu fie. Ceva idei pro/contra?

Cu pluta pe valurile facute de Eurovision

11 Mai 2014 Lasă un comentariu

Ma amuza teribil de tare valurile pe care castigatorul/castigatoarea „concursului” le-a facut in randurile tuturor homofobilor si a anumitor crestini fanatici. Majoritatea se declara complet dezgustati de castigator din simplul motiv ca e transexual acestia spunand ca n-ar avea ce sa caute in concurs, ca nu e normal ca astfel de persoane sa participe la competitii de o asemenea anvergura.

 

Citeam azi la Rusanu ca voturile s-ar dat din sentimentul de toleranta/mila fata de cei care sunt diferiti/handicapati/homalai. Trebuie sa recunosc ca nu am urmarit concursul si nici nu stiu piesele celorlalti concurenti dar piesa castigatoare mi s-a parut o piesa destul de buna. Din experientele dobandite din editiile anterioare ale concursului as putea spune cu toti plamanii ca Eurovision nu este nici pe departe un concurs de muzica si castigatoarea a realizat aceasta victorie pe barba ei (literalmente).

 

Era si normal ca aparitia unui astfel de concurent sa faca valva indiferent daca este castigator sau nu. Biserica a indoctrinat omul de rand atat de mult incat tot ce este iesit din comun este considerat paria, n-are dreptul sa traiasca. Ba chiar am citit azi pe un site destinat cestinilor  (nu-i cazul sa-i fac reclama mai ales ca cer destul de mult pentru promovarea de cacaturi) ca femeia cu barba care ca castigat concursul este semnul ca vine sfarsitul lumii. Bineinteles ca mi-am spus si eu parerea la articol (fara sa-mi bag diverse chestii potente in mentalitatea lor de pestera) dar surpriza… nu mi-a fost acceptat nici un comentariu. E clar, Satan a castigat Eurovision’ul!

 

Ultima oara cand am urmarit competitia a fost in urma cu ceva ani buni, atunci cand norvegienii (trupa de Hard Rock) au reusit sa obtina locul 1. De atunci am inteles ca in concurs nu participa neaparat cei mai buni artisti din fiecare tara si ca voturile sunt date in mare parte pe baza geopolitica. Urmarirea competitie cu gandul la victorie mi de pare deja un gest demn de mila atata timp cat Eurovision nu mai este de mult timp un loc in care cei mai buni artisti sa isi etaleze talentul.

 

 

Concluzia e relativ simpla: politica a votat, haterii au injurat, crestinii s-au inchinat si Satan a castigat. Hop șa șa!

Criza mondiala din cauza surplusului de filosofi si psihanalisti

27 Februarie 2014 Lasă un comentariu

Tot respectul pentru cei care nu au conturi pe retelele sociale.

 

E un fapt arhicunoscut faptul ca pe retelele sociale se gaseste cea mai mare densitate de pseudofilosofi si autoproclamati psihanalisti (oricum ei nu fac diferenta intre cele doua concepte prezentate) pe clasa de ip. De 3 ori mai multi ca acestia sunt cititorii care pun botul si si-ar dori daca ar fi posibil sa ii canonizeze pe acesti indivizi. Parca prefer mai repede sa vad cate o tipa sumar imbracata decat una care da cu mucii in lapte.

 

Eu personal nu ii inghit nici pe cei ce debiteaza astfel de idei si nici pe cei ce ii apreciaza. Motivele sunt relativ simple:

1. Toate ideile expuse se reduc la simple proverbe romanesti iar majoritatea proverbelor mi se par niste prostii ce se vor importante, menite la slabirea coloanei vertebrale ale individului.

2. Exprimarea se face intr-o maniera demna de haznaua din fundul curtii. Ba chiar si intr-un asemenea loc pitoresc se poate concepe ceva mai putin ambiguu.

3. Toti idealistii astia din online raman niste persoane perfecte si cultivate doar in online. In realitate sunt niste suferinzi care abia au viata cat sa isi planga de mila, ea fiind si asa destul de usoara pentru multi, extrem de grea pentru ei (oare de ce?).

4. Cei ce pun botul sunt aproape la fel de prosti ca si cei ce debiteaza toate asta. Marea diferenta e ca astia nu sunt in stare nici macar sa reproduca ceva ce au cunoscut deja. Ba mai mult de atat, nu sunt in stare sa observe ca aceiasi idee este expusa in exprimari diferite.

5. Toti cei enumerati sunt inteligenti doar pentru scurt timp (sclipirea de inteligenta – moment in care apuca sa posteze pe reteaua de socializare). Cu astfel de persoane nu se poate purta o discutie decenta. Vor exista mereu probleme de exprimare, probleme de perceptie si probleme de interpretare a informatiei.

 

 

Inca o data repet: tot respectul pentru cei ce nu au conturi pe retelele de socializare. Inca n-au intalnit astfel de specimene deci deduc ca viziunea lor despre viata este mult mai colorata decat a mea.

Care-i pretul tau?

17 Ianuarie 2014 Lasă un comentariu

O dicutie purtata azi cu cineva necunoscut mi-a readus o idee mai veche pe care cred ca am mai dezbatut-o acum foarte mult timp pe un alt blog care acum nu mai exista.

 

Fie ca e vorba de bani, fie ca e vorba de bunuri sau placere, fiecare persoana are un pret, un punct in care oricine este dispus sa isi calce pe orgoliu si sa se injoseasca in schimbul bunurilor sau placerilor ce-i produc o stare de fericire mai mult sau mai putin necesara. In functie de individ, de taria de caracter a lui, punctul de cedare este mai usor sau mai greu de atins.

 

Un exemplu foarte interesant este Faust care si-a vandut sufletul diavolului si totodata a pus niste conditii de la care Mefiso nu s-a putut eschiva. Doctorul stia clar care e pretul sufletului lui si nu a renuntat pana nu a primit exact ce valoreaza.

 

La capitolul vanzare nu exista diferenta intre suflet, trup, libertate sau mandrie, data privat de una din calitati, restul nu mai conteaza.

 

In romania exista votanti care se vand pentru un kil’ de faina, prostituate care se vand pe doi bani, blogari care se vand pe o sacosa de dude si asa mai departe. Per total, romanul este ieftin atata timp cat i se ofera paie si apa.

 

 

Deci? Care este pretul tau? Nu te grabi sa te minti ca tu nu te vinzi, analizeaza trecutul si ai sa descoperi valoarea reala a sufletului tau.

%d blogeri au apreciat asta: