Arhiva

Archive for the ‘Filosofeli’ Category

Haina il face pe om?

23 Mai 2014 Lasă un comentariu

„Haina il face pe om” e o expresie pe care o stiu de mic copil iar multi oameni au incercat sa imi arate ca ea exprima un adevar insa nimeni nu a gasit o cale logica sau bine argumentata pentru a dovedi asta.

De la inceput mi s-a parut o afirmatie cu o baza nefondata si chiar o ipocrizie fata de omul care indrazneste sa fie diferit.

Odata cu anii mi s-a schimat si mentalitatea, judecata si modul de a privi lucrurile in ansamblu. Dupa tot acest timp am ajuns la concluzia ca in orice context s-ar afla expresia sau in orice fel ar fi intoarsa este tot o prostie care este inteleasa gresit de multa lume. Banuiala mea s-a transformat in certitudine.

Pe scurt: expresia a fost prost enuntata de la inceput si tot la fel de proasta a fost si omterpretarea. „Haina il face pe om” este o absurditate din toate punctele de vedere. Indiferent daca vorbim de sensul direct sau de sensul metaforic al expresiei ea ramane la fel de absurda. Omul nu poate fi caracterizat nici de haine (stilul vestimentar) nici de aspect si nici de limbaj. Faptele caracterizeaza omul! Urmele care le lasa in societate formeaza o poteca ce dovedeste intradevar caracterul omului.

„Haina il face pe om” e o fudulie si tind sa cred ca cei mai interesanti oameni ai societatii sunt complet dezbracati si isi permit sa guste din libertatea de exprimare. Imbracati-va voi la costum ca respectul meu tot nu il veti castiga daca nu aveti un jurnal gros plin cu lucruri marete.

Anunțuri

What if…

15 Mai 2014 Lasă un comentariu

Stateam si ma gandeam intr-o zi, ce-ar fi daca arhi-cunoscutul Dumnezeu, simbolul binelui, al sperantei si al fericirii este defapt personajul negativ iar Satan este personajul pozitiv?

 

Ne-am obisnuit ca in fiecare poveste in care apare lupta dintre bine si rau invingator sa fie binele intotdeauna. Daca nu e chiar asa?

 

M-am pus „in pielea” personajului negativ. Personaj ce nu are respect de sine, nu se fereste de degradare si ar da orice are pentru a-si indeplinii scopurile. Sa manipulezi o gloata de nestiutori e floare la ureche, tot ce trebuie sa faci este sa ii convingi sa aiba incredere in tine, nu? Pai si cum faci asta? Treaba e relativ usoara: intai le povestesti cat in mare si-n stele cat esti tu de tare si puternic iar apoi te aliezi cu ei. Le dai ceea ce isi doresc si ii minti frumos cu vise, iar pentru tot ce au realizat ei singuri ii convingi ca numai prin vointa si ajutorul tau s-a putut infaptui. O astfel de reteta nu are cum da gres. Odata convinse victimele sa-ti faca pe plac vor trebui sa se supuna unor reguli pentru a fi sigur ca nu esti parasit, nu? Aici impusti doi iepuri: ii sperii in asa fel incat sa nu aiba curaj sa fuga de tine si in acelasi timp le impui gandul ca oponentul tau este cineva incredibil de rau si periculos astfel scazandu-i sansele de a deveni credibil in ochii victimelor.

 

Gasirea unui raspuns care sa infirme aceasta teorie mi-a dat batai de cap si inca nu l-am gasit pana acum. Ar putea fi adevarata, ar putea sa nu fie. Ceva idei pro/contra?

Viata prin masca de gaze

5 Ianuarie 2014 Lasă un comentariu

E o moda acum sa spui despre cineva ca are mai multe fete/masti. Deja ideea asta e un fel de barfa, un fel de critica la adresa unui om cu o fire mai schimbatoare.

Mi s-au spus de-alungul timpului ca si eu am mai multe masti, ca nu mai sunt acelasi, ca ma port ciudat. Cu ocazia asta as vrea sa dau o explicatie destul de logica asupra acestui fapt.

In situatia mea, colectia de „masti” pe care o detin poate fi comparata cu un bal mascat. Totusi, exista o problema aici: toti participantii la acest bal mascat au ales acelasi model de masca. Deci totul s-a redus drastic.

Octavian Paler spunea in una din cartile sale ca omul are trei vieti: una publica, una particulara si una secreta. Ce se intampla cand o persoana ajunge sa cunoasca viata publica dar si cea particulara a unei alte persoane? Evident, se loveste de doua personalitati diferite, un ego si un alter ego. Personalitatile in cauza se pot asemana sau pot fi complet diferite.

Dar care dintre personalitati este masca si care este fata reala a individului. Ei bine, nici una dintre ele nu reprezinta fata individui. Sunt doar doua masti de gaze prin care adevarata fata, caracterizata de viata secreta, respira o anumita cantitate de informatii. Ele au doar menirea sa filtreze schimbul de informatii.

Adevaratul chip va ramane necunoscut pentru eternitate din simplul motiv ca nu poate supravietui fara ajutorul mastilor.

Ce este in mintea unui om?

10 Decembrie 2013 Lasă un comentariu

Eu, tu, el, ea, tuturor ne-a trecut la un moment dat prin cap intrebarea: „oare ce e in mintea acelui om?”. Exista persoane care teoretic pot citii mintea umana si o pot interpreta, aceia se numesc psihiatrii, dar eu inca sunt de parere ca mintea ramane cel mai securizat seif existent.

De ce am folosit aceasta comparatie? Simpli! Imposibilitatea exprimarii tuturor gandurilor face ca mintea umana sa fie impenetrabila. Ea poate fi reprezentata ca niste stropi de vopsea aruncati pe o panza. Initial iti dai seama ca este vorba de niste picaturi aruncate aleator. La o privire mai atenta realizezi ca fiecare picatura ce a atins panza are particularitatile sale (forma, concentratie, zona, etc.). Si asta nu e tot! O privire si mai atenta scoate la iveala noi particularitati si asa mai departe. Fiecare picatura pare initial mica desi ascunde o gramda de informatii.

In acelasi fel este conceputa si mintea umana. Exista un uragan de ganduri ce dau navala toate in acelasi timp. Rezultatul nu poate fi exprimat in nici un fel.

 

O carte pagana (Cartea Legii de Keșișian Bedros) spune ca exista un univers interior (mintea) care este mult mai bogat fata de universul exterior (realitatea perceputa de organele de simt) iar nebunia este o caracteristica asociata persoanelor care au un univers interior ce nu poate fi inteles de restul oamenilor – o definitie aproape perfecta.

In opinia mea, nebunii sunt oamenii ce pin accent pe universul interior si ajung sa traiasca in cadrul lui fara sa mai tina cont de universul exterior. De asemenea, acesti oameni au un potential ridicat de a exprima gandurile fata de un om de rand.

Lipsa durerii doare mai tare decat prezenta acesteia?

6 Noiembrie 2013 Lasă un comentariu

Asta-seara mi s-a amintit de o idee care mie mi se pare foarte interesanta si care merge direct la capitolul filosofeli.

 

Oricine stie ce e aia durerea. O definitie ar fi ca durerea reprezinta o stare fizica sau psihicacaracterizata de suferinta. Si cred ca aproape orice om si-a imaginat (sau macar a incercat) cum ar fi viata fara acest factor denumit DURERE.

 

O lume fara durere fizica ar parea o idee buna la prima vedere dar daca analizam putin detaliile nu mai e chiar asa. Durerea are menirea de a intari sau a speria pe cineva. Lipsa durerii ar anula frica in fata unor obstacole de natura fizica. Toti oamenii ar fi tari, nimeni nu ar mai fi slab. Automat asta duce la o lipsa de competitivitate si la o lipsa de interes fata de multe alte lucruri.

 

O lume fara durere psihica ar parea si mai buna decat una fara durere fizica, o utopie. N-ar mai exista emotii, sentimente, regrete sau griji. Toata lumea s-ar cufunda intr-o bucurie prosteasca care nu cred ca ar mai putea fi simtita. Toti ar fi niste roboti programati sa se nasca lipsiti de viata si sa moara fara sa o cunoasca.

 

Ce iese daca combinam ambele concepte? Lumea nu ar mai exista, toti ar fi niste plante zamberete. Extraterestrii ar veni sa aduca secretul pacii eterne si ar ramane uimiti sa vada ca nu exista viata inteligenta pe sfera albastra.

Calatorie

27 Octombrie 2013 2 comentarii

Voi cei care ma citeati acum cativa ani poate va amintiti ca intr-un timp activam pe un blog alaturi de mai multi autori care in timp s-au pierdut pe drumuri. Ghiciti ce? Ioana scrie din nou si o face al dracu’ de bine! Si ca orice vechi prieteni care discuta chestii si din cand in cand se ciondanesc asupra unor teme, am ajuns sa lansam o provocare in care sa dezbatem amandoi un subiect comun. Pentru a nu fi avantajat nici unul dintre noi, subiectul a fost ales aleator cu ajutorul comentatorilor de pe facebook care habar nu aveau despre ce era vorba. Subiectul desemnat a fost „calatorie”.

 

 

 

Se presupune ca ar trebui sa dezvolt idei intregi de la un simplu cuvant, „calatorie”. In primul rand un cunvant poate desemna mai multe stari si intelesuri iar eu voi incerca sa trec prin toate cate putin.

 

 

Calatoria, la nivel spiritual, poate desemna cunoasterea. Cunoasterea de sine poate fi considerata o calatorie spirituala. Cand vine vorba de ego multi il hiperbolizeaza, doar putini il cunosc cu adevarat si au taria sa-l recunoasca asa cum e el. As putea sa asociez ego-ul cu divinitatea: calatoria spre cunoasterea divinitatii este inimaginabil de grea mai ales cand te bazezi doar pe noroc si imaginatie. Doar cel care inainteaza cu sfiala si dubii are sansa de a afla adevarul si doar cunoasterea lui poate impaca sinele.

 

Calatoria, la nivel fizic, este lucrul pe care il percepe orice fiinta. Ca te misti din punctul A in punctul B sau din momentul C in momentul D este acelasi lucru, calatoresti in spatiu sau timp. Acest tip de calatorie este cunoscut de oricine si nu ma obosesc sa-l mai discut.

 

Ar mai fi calatoria la nivel intelectual. Aici intervine imaginatia si puterea de concentrare. Capabilitatea de a calatorii din corpul personal in corpul persoanei sau a personajului despre care ne documentam constituie o calatorie a psihicului. Se insusesc noi abilitati, o mentalitate schimbata dar si o viata cu totul si cu totul diferita fata de cea personala. O astfel de calatorie ne face sa iesim din cotidian si sa ne dobandim o alta viata, o alta personalitate (a nu se confunda cu schizofrenia).

 

Si daca tot am amintit de schizofrenie, e si ea o calatorie doar dus spre mama dracu’.

Deci, tu cate nivele ale calatoriei ai atins pana acum?

%d blogeri au apreciat asta: