Portia de rautate

Acum nu mult timp am avut o discutie cu o veche cunostinta care m-a criticat pentru ca nu ma mai exprim cum o faceam inainte, pentru ca ezit sa spun anumite lucruri, pentru nu mai vreau sa public chiar orice. Ei bine, poate a avut dreptate. Azi, intr-o betie a gandului am decis ca eu nu am dreptate intotdeauna si ar trebui sa ascult si parerea altora. Asa ca va prezint o portie de rautate (in versuri, ha ha!).

Născut să dezamăgesc îmi reneg condiția,
Știu că pot și d-asta vreau tot, las în spate tradiția.
Am sabie în mană, lui Cerber capul îi pică
Iar Diavolul fuge, mâncând pământul de frică.

Am un ego malițios ce-i nebun de fioros,
Extrem de caterincos și de ură vicios
Ce-a ieșit în lumea voastră,
Cică ar vrea să vă cunoască.

Coconul se deschide, metamorfoza-i încheiată:
Apare demonul, creatură rafinată,
Nu are coarne, copite sau coadă la spate
Dar rânjetul trădează ura sa față de toate.

M-ați subestimat prea mult, muritorilor de rând,
Ați crezut că sunt slab și ați râs că sunt blând!
Roata-am întors și printr-un singur cuvânt
Viața voastră perfectă va deveni mormânt.

Cine sunt eu? Sunt zeul suprem!
Toți mă cunosc, de nimic nu mă tem,
Sunt stăpân peste iad și stăpân peste nori,
Eu sunt acela ce-ți rupe aripile când zbori.

Am cautat motive sa vă iert dar încă nu am găsit,
Mi-ați dat de înțeles că am făcut totul greșit.
Acum pieriți de sabia mea ce scuipă doar moarte,
Cu al vostru sânge voi scrie a mea carte.

V-am auzit când m-ați rugat să vă trimit averi,
Acum primiți ce-ați oferit, sfântă era ziua de ieri.
În bogăție v-ați arătat adevărata față;
Zâmbiți vă rog, ați rămas fără viață!

Nu vă meritați sufletele, învățați să apreciați,
Când v-am dat fericire ați vrut să negociați;
V-am dat și iubire dar voi doriți tot mai mult
Acum iau totu’ înapoi, m-am saturat să v-ascult.

Unde vă duceți acum n-aveți nevoie de avere și nume,
Totul e simplu,  avem bucurie, avem chiar și glume:
A doua pe stânga, iei liftul, cobori,
Iar pentru oameni de seamă accesul se face pe scări.

E cald, nu? Transpiri și simți că iei foc
Dar nouă nu prea ne pasă, ba chiar deloc.
Suferințele tale-s plăcerile noastre deșarte
Și ne vei încânta pentru eternitate.