Narcisismul – istorie si sens

Narcisismul poate fi un defect si in acelasi timp si o calitate atata timp cat e tinut sub control. Este o trasatura foarte interesanta a omului si mi-a atras interesul cu mult timp in urma. In una din cartile lui Octavian Paler am gasit niste idei legate de narcisism, istoria lui si adevaratul sau sens.

 

 

Termenul de „narcisist” vine de la numele Narcis, un personaj al unei vechi legende grecesti.

Acesta era un tanar extrem de chipes care reusea intotdeauna sa atraga privirile iar frumusetea lui facea ca toate femeile sa se indragosteasca iremediabil de el. Cu toate acestea el nu dadea dovada de sensibilitate, el vazandu-si de viata sa, preocupandu-se de propria persoana. Din cauza refuzurilor din partea lui au existat foarte multe sinucideri in cazul femeilor dar si in cazul barbatilor. Narcis nu a ramas impresionat nici de moartea prietenului sau.

Astfel, fetele si nimfele indragostite peste masura de acest personaj cer razbunare. Nemesis (zeita razbunarii in mitologia greaca) il blesteama pe Narcis sa nu poata iubi niciodata si sa se indragosteasca doar de propria persoana.

Aflat langa o fantana, blestemul lui Narcis se infaptuieste. Acesta isi vede reflexia sa in apa, se indragosteste si cade. In locul mortii sale apare o floare denumita Narcisa care tine capul plecat exact cum Narcis privea spre fundul fantanii.

 

 

Sigmund Freud a afirmat ca orice om se naste purtand o doza de narcisism. Aceasta caracteristica difera de la o persoana la alta iar la adulti un anumit nivel de narcisism este binevenit.

Tind sa cred ca pe cat este de daunator, narcisismul poate fi considera si un atu in anumite cazuri. Consider ca narcisismul poate sa reliefeze foarte bine un talent sau sa se transforme foarte usor in ambitie. In fond, ambitia se bazeaza pe narcisism iar fara ambitie oamenii ar deveni plante.